Da, aşa este.
Se plânge românul că nu are de muncă. Îi oferi ceva, dar el se mai gândeşte, că poate îi pică din cer vreo pomană de slujbă, cu bani mulţi şi muncă deloc.
Atunci când nu ai, accepţi primul job ce-ţi este oferit. Mai cauţi după aceea, nu te opreşti, că poate vei găsi şi ceea ce cauţi. Dar, te întreb eu, cum este mai bine: să nu ai nimic luni sau ani de zile sau, să ai un job de pe urma căruia să trăieşti până gaseşti ceea ce-ţi doreşti?
Eu zic, că a doua variantă este cea corectă, numai că este mai bine să stau în vârful patului şi să-mi plâng de milă, că nu găsesc de lucru.
Completat sub: Oameni, Povesti adevărate, job, loc de muncă, nevoi
